Peștera Prăbușită II – terminus depășit de o echipă SpeoCristal, sifon la −70 m

Peștera Prăbușită II, Valea Cetăților: terminus împins mai departe, sifon la −70 m

După mai multe căutări, în 2024, Răzvan Dumbravă și András Kulik au reușit identificarea peșterii, despre care se auzeau doar povești frumoase. Una dintre aceste povești, provenită de la Paul Damm, era spusă tot timpul când apărea o discuție, de către Dan Pitic. Istoria era că, Paul Damm împreună cu Călin Pop, identificaseră în 1993 - 1994 un puț pe care nu au putut să îl coboare din lipsă de timp și echipament. Rămăsese un semn de întrebare... un puț pe care cei doi îl lăsaseră pentru explorare ”la bătrânețe”.

În septembrie 2026, Răzvan Dumbravă, Alice Nemeș și Mark Herman au făcut prima tură de recunoaștere. Alice a identificat tubul strâmt de intrare. S-a parcurs și reechipat primul puț până la −18 m, după care Mark, asistat de echipă, a cățărat o pozitivă de aproximativ 20 m. A rămas o săritoare mică, de circa 2 m, pentru care s-a propus revenirea într-o altă tură, deoarece timpul nu mai permitea explorarea integrală a peșterii.

La revenirea în aceeași echipă, în octombrie 2026, după parcurgerea întregii peșteri cunoscute și cartate, s-a reușit depășirea sifonului final. Alice Nemeș, Mark Herman și Răzvan Dumbravă au parcurs încă aproape 30–40 m de galerii și au coborât un puț de aproximativ 20 m, până la un sifon terminal profund.

Peștera păstrează încă zone neverificate, o galerie laterală strâmtă și un horn cu galerie care continuă, ambele terminându-se în sifoane aflate mult deasupra sifonului final.

Revenim cu întreaga poveste a explorării, cu istoricul explorărilor și cu teoriile interesante despre această peșteră.

Mulțumim pentru sprijinul acordat explorărilor Speo Cristal: Alpin Expe, Nidec Oradea, speologie.org, RONDO CARTON și GODMAN.

Filmări din explorare: Decolmatarea Sifonului · Depășirea Sifonului · Sifonul Final